Elementul esenţial al tulburării de personalitate paranoide îl reprezintă patternul accentuat de neîncredere şi suspiciune în ceilalţi.

Tulburarea de personalitate paranoidă se caracterizează prin:

• sensibilitate excesivă faţă de eşecuri, înfrângeri, atitudini neprietenoase, indiferente.
• tendinţă constantă de a purta ranchiună, pică, de a se răzbuna.
•  tendinţă exagerată de a distorsiona trăirile prin interpretarea eronată a tuturor acţiunilor cu conotaţie neutră sau prietenoasă drept acte de ostilitate, dispreţ sau agresiune.
• prezenţa unui sentiment extrem de tenace şi combativ de susţinere de drepturi şi sentimente personale inadecvate situaţiei prezente.
• suspiciunea permanentă faţă de comportamentele sau sentimentele partenerului (gelozie de tip patologic).
• sentimentul de stimă exagerată, astfel că devine baza unei atitudini de a raporta totul la propria persoană.
• preocupările exagerate pentru a găsi explicaţii de tip conspiraţie la toate evenimentele care i se întâmplă (niciodată el nu are vină, nu greşeşte).
• sentimentul acut de prejudiciu din partea altei persoane.
• sentimentul permanent de exploatare (mai ales de serviciu, toţi vor ceva de la el).
• refuzul constant de a se apropia afectiv de cineva.
• nevoia lor de a controla viaţa tuturor, toate planurile relaţionale.
• dificultăţile de relaţionare şi de înţelegere cu ceilalţi.
• nevoia accentuată de independenţă şi autonomie.
• capacitate extrem de redusă de a coopera.
• tendinţa de a proiecta vina altora, găsirea de ţapi ispăşitori.
• implicarea în dispute legale.
• atitudine de grandoare exagerată.
•  formatism pe o anumită direcţie: religios, plan politic.

      Pe fondul acestor tulburări se pot asocia tulburări de tip delirant, schizofrenie, perioade depresive, persoanele au risc crescut pentru agorafobie şi pentru tulburările obsesiv-compulsive. Copiii care suferă de tulburări de personalitate paranoidă sunt solitari, anxioşi, hipersensibili, au idei bizare, frecvenţa acestor manifestări fiind mai mare la cei de sex masculin.